Stiti de ceva vreme ca atunci cand nu stau in bucatarie, imi place sa imi petrec timpul cautand imagini, momente, amintiri. Acelea sunt clipele in care imi iau aparatul si o rola de film si ies pe strada sa vanez umbre si lumini. Sau imi petrec timpul cu prieteni pe care ii rog sa imi pozeze, sau sa imparta cu mine clipe din viata lor. Sau ajung sa ador anumite obiecte si sa simt nevoia sa le fotografiez, asa cum sunt: ciobite sau zgariate, cu frumuseta lor bruta si naturala. Pe scurt, imi place sa fotografiez orice si pe oricine. In special pe film… care nu este nici pe departe mort asa cum multi cred; imi place sa imi imaginez ca el este cel etern care a reusit sa inglobeze adevarata fata a fotografiei. In ultimii ani am avut ocazia sa cunosc oameni noi, oameni minunati, care m-au invatat lucrul acesta, care m-au invatat ce inseamna adevarata aventura pe drumul lung dar atat de frumos al fotografiei!
De cateva luni incoace am simtit nevoia sa trag o linie clara intre blogul meu de zaharicale si un altul dedicat in intregime fotografiei. Astfel, am inceput sa mai trag chiulul pe aici pentru a fi prezenta in partea cealalta, unde postez din de toate. Nu imi pare insa rau pentru ca este o experienta care ma imbogateste si ma implineste in acelasi timp si imi da ocazia sa privesc mai unitar si in perspectiva tot ceea ce mi se intampla. Daca aveti timp de pierdut si ochi infometati de imagini, puteti arunca o privire si pe The Pholio.
Mereu gasesc putin “timp de pierdut” pe The Pholio 🙂 E fantastic ce pui acolo!
Multumesc Monica, imi face placere sa stiu ca te opresti pe acolo 🙂