Eu sunt Mirela si acesta este locul meu virtual unde imi pot lasa libera imaginatia. Gasiti aici povesti in imagini, povesti cu si despre mancare simpla si buna dar si povesti mai mult sau mai putin banale despre viata de zi cu zi.
Sunt iremediabil indragostita de fotografie asa ca orice ma surprinde ramane inregistrat pe senzorul sau filmul aparatului meu si apoi transformat in poveste. Acesta este si motivul pentru care, dupa ce mi-am petrecut o buna vreme in multinationale, am decis sa las totul in urma si sa urmez cursurile de fotografie ale unei scoli de arte vizuale din Bruxelles, care m-a primit de curand in anul trei de studiu. A fost un fel de explozie, un eu care asteptase de multa vreme sa iasa in lume. A captura lumina si a transforma in naratiune imaginile este in continuare lucrul care ma uimeste si ma motiveaza zilnic. De aceea am si inceput de curand o calatorie vizuala pe care o puteti urmari THE PHOLIO.
Cu ce ma mai ocup pe langa? Imi place sa desenez (in cerneala si acuarele), imi place sa bricolez prin casa, sa adun filme foto vechi si expirate si, sa nu uit… imi place sa beau ceai, mult ceai!
Imi plac deserturile pentru ca imi amintesc de copilarie… si pentru ca ma fac sa ma simt bine atunci cand sunt down. Forma, culoarea si textura acestora sunt o sursa de inspiratie inepuizabila. Mi se pare fascinant sa poti combina gusturi si arome, sa vezi cum sub ochii tai o crema se transforma din lichid in solid, sa vezi cum aluatul se umfla in cuptor, cum zaharul se caramelizeaza sau sa simti textura aluatului de paine cum se transforma sub degetele tale.
Acest blog este o compilatie de retete care m-au impresionat, adunate din carti (si am un numar ce depaseste orice limita a bunului simt), din caietele de retete ale mamei, soacrei, bunicii si ale vecinelor lor si nu in ultimul rand de pe net.
Mi-ar placea sa am vesti de la voi, asa ca daca treceti pe aici si aveti comentarii, sugestii sau intrebari, nu ezitati sa imi lasati un semn si ma voi bucura sa va raspund.
La multi ani! Te pupam Mirela.
La multi ani si voua, sa aveti un an imbesugat si linistit!
La multi ani , Mirela!
Apreciez toate retele tale, si eu fac paine in casa cu drojdie evident, si pe mine ma bate gandul mai demult sa-mi cresc maia in casa…este diferit procedeul pentru paine cu maia, este un proces tehnologic mai indelungat si cred ca merita tot efortul.Eu nu am cuptor cu reglarea temperaturii…dar cred ca o sa iasa…Insa primult lucru pe care o sa-l fac, o sa-mi cresc maia.Multumesc pentru reteta.
Iti doresc un An Nou, cu multa sanatate si inspiratie.
Angela
La multi ani Angela!Intr-adevar painea cu maia are un gust deosebit, mie imi place tare mult. Este adevarat ca procesul este mai laborios dar se merita efortul!Te pup si spor cu painea!
Buna!
Cum se numeste aceasta scoala de arte vizuale din Bruxelles pe care ai urmat-o?
Multumesc,
Cristina
Și când as putea degusta din bunătățile prezentate. Se știe ca o prezentare fără degustare nu are nici un farmec….
Soțului i-au plăcut???